Catre primadonele mele,

Eu am o mare problema cu rabdarea...mi se consuma foarte repede! Mai ales atunci cand e pusa la incercare de oameni cu ifose de primadona care transforma fiecare intamplare (banala) din vietile lor in experiente mistice. Experiente pe care evident, toata lumea vrea sa le cunoasca in detaliu iar ei, in imensa lor generozitate, tin sa le impartaseasca cu noi, muritorii de rand...asta in niste exprimari cat mai pretioase!

In caz ca nu v-ati dat inca seama, e vorba despre oamenii aia care vorbesc doar de dragul de a se auzi vorbind, care vorbesc, vorbesc, vorbesc dar in final nu spun nimic.

Cat de egoist si de narcisist sa fii ca sa crezi ca intereseaza pe cineva ca ai fost tu la Mall sa-ti iei pantaloni iar experienta asta te-a marcat intr-atat incat peste noapte ai visat ca dirijai circulatia imbracat in tutu, sau ca ai iesit de dimineata afara si batea soarele nu stiu cum pe geam si ti-au dat lacrimile de atata frumusete.....like daaaaaaa!!! Sau bun...ai visat, ai facut, ai vazut, ai simtit bla bla bla...and the point is?! Care e concluzia dupa atata vorbarie goala? Ce vrei sa demonstrezi cu asta?

Sfatul meu: bagati-va mintile in cap si nu va mai dati atata importanta, nu de alta...dar pe mine cel putin, ma obositi si ma plictisiti teribil!

Va pup si va iubesc!! :P



P.S. Maine voi descrie pe blog in cel putin 500 de cuvinte cu cati milimetri mi-au crescut unghiile si la ce revelatii existentiale m-a condus asta! :P