-Te iubesc!! -Ba eu te iubesc mai mult!!

N-am inteles niciodata de ce unii oameni fac parada cu sentimentele lor...si ma refer acum la ceva ce vad zilnic cand imi deschid mess-ul: status-uri , link-uri catre blog-uri, site-uri sau mai stiu eu ce minunatii in care amorezii isi canta reciproc iubirea profunda.
In cazul status-urilor e ceva mai simplu, ele sunt ceva de genul "Available doar pt. Bubu", "Te iubesc X" si alte variatiuni pe aceeasi tema, citate sau versuri . Blog-urile si site-urile sunt ceva mai elaborate si musai la comun...ale lor, amor mare si nemuritor, post-uri, poezii...o betie de cuvinte, ca sa il citez pe Maiorescu, ceva de genul "Te iubesc!", "Ba eu te iubesc mai mult!". O nebunie totala, de te si miri atunci cand se cearta sau se despart ( asta o afli din aceleasi surse) cum de li s-a putut intampla asta lor, care se iubeau atat! Si cand se produce cataclismul sentimentele, altadata de profunda iubire, devin fie de profund dispret, fie de dezamagire totala iar status-urile si poeziile se transforma in consecinta, ele numai elogiaza dragostea si nici pe iubit/a ci au un caracter mai degraba vindicativ sau cauta sa-l faca pe celalalt sa se simta vinovat pentru suferinta provocata iar viata devine o ratacire totala (uneori am senzatia ca sunt un spectator involuntar la un reality show).

Toate astea mi se par niste copilarii ( scuzabile pe la varsta de 17 ani) dar oarecum penibile atunci cand autorii se apropie de 30 de primaveri.

Eu personal nu cred ca o sa-mi cant iubirea in cuvinte complicate si alambicate, nici nu-mi voi rasfata iubitul cu apelative zaharisite ca "pui", "pisoi", "bubu" etc. si cu atat mai putin nu-mi voi posta sentimentele niciunde. As avea in schimb grija sa-i arat doar lui, in fiecare zi cat il iubesc....as gati pentru el, as avea grija de el, i-as calca hainele, i-as creste copiii ( nu stiu de ce, dar niciodata nu m-am imaginat aratandu-mi iubirea prin cine stie ce fapte marete sau sacrificii supreme, nu ca n-as fi capabila de ele), gesturi marunte, domestice ca sa zic asa...dar care capata, pentru mine cel putin, o semnificatie aparte atunci cand sunt facute din dragoste si devotament, cu atat mai mult cu cat nu le fac prea des.
Nici in situatia in care ne-am desparti nu l-as invinovati si nu i-as reprosa nimic, nici nu as recurge la diverse stratageme perverse ca sa il tin in relatie, nu cersesc iubirea nimanui. De fapt cred ca n-ar sti nimeni daca sufar sau nu, cu atat mai putin el ( asta vine dintr-o mandrie supradimensionata a mea).

Am sa inchei spunand ca acest post reprezinta doar parerile mele si ca nu caut sa ofuschez pe nimeni, la urma urmei fiecare iubeste dupa cum stie si dupa cum il duce capul, doar ca nu inteleg tipul asta de iubire....dar poate sunt eu depasita de vremuri si dragostea numai trebuie demonstrata, e suficient sa o postezi undeva, in fraze cat mai colorate si unde sa fie vazuta de cat mai multa lume!

Va pup si va iubesc! :P


P.S. Voi cum vreti sa fiti iubiti?