Eu am o mare problema cu rabdarea...mi se consuma foarte repede! Mai ales atunci cand e pusa la incercare de oameni cu ifose de primadona care transforma fiecare intamplare (banala) din vietile lor in experiente mistice. Experiente pe care evident, toata lumea vrea sa le cunoasca in detaliu iar ei, in imensa lor generozitate, tin sa le impartaseasca cu noi, muritorii de rand...asta in niste exprimari cat mai pretioase!
In caz ca nu v-ati dat inca seama, e vorba despre oamenii aia care vorbesc doar de dragul de a se auzi vorbind, care vorbesc, vorbesc, vorbesc dar in final nu spun nimic.
Cat de egoist si de narcisist sa fii ca sa crezi ca intereseaza pe cineva ca ai fost tu la Mall sa-ti iei pantaloni iar experienta asta te-a marcat intr-atat incat peste noapte ai visat ca dirijai circulatia imbracat in tutu, sau ca ai iesit de dimineata afara si batea soarele nu stiu cum pe geam si ti-au dat lacrimile de atata frumusete.....like daaaaaaa!!! Sau bun...ai visat, ai facut, ai vazut, ai simtit bla bla bla...and the point is?! Care e concluzia dupa atata vorbarie goala? Ce vrei sa demonstrezi cu asta?
Sfatul meu: bagati-va mintile in cap si nu va mai dati atata importanta, nu de alta...dar pe mine cel putin, ma obositi si ma plictisiti teribil!
Va pup si va iubesc!! :P
P.S. Maine voi descrie pe blog in cel putin 500 de cuvinte cu cati milimetri mi-au crescut unghiile si la ce revelatii existentiale m-a condus asta! :P
miercuri, 31 martie 2010
luni, 29 martie 2010
E mai usor sa fii rau cand vrei sa fii bun dar n-ai cu cine...si totusi, fiti buni!
Mi-am dat aseara seama ce greu e sa fii bun, cu toti oamenii si in toate circumstantele. Obisnuiam sa-mi spun ca pot ierta prostia, dar niciodata rautatea si nesimtirea crezand probabil, in mod inconstient, ca asta ma face un om mai bun.
Aseara am revazut insa "The Passion of the Christ" si chiar fara sa fiu o persoana cu puternice convingeri religioase a fost pentru mine ca un fel de revelatie. Am inteles ceva ce, spre rusinea mea, n-am inteles pana acum : mesajul lui Iisus (indiferent daca a existat sau nu) nu este in primul rand unul religios, ci mai degraba unul moral, trebuie sa fim buni, sa iertam, sa raspundem rautatii cu bunatate! Am inteles ca a fi bun inseamna sa ai puterea sa ierti chiar si atunci cand nimeni nu e bun cu tine! Am inteles in sfarsit ca Dumnezeu este iubire, bunatate si iertare!
Personal nu pot sa spun ca am cunoscut rautatea in stare pura, nu mi-a facut nimeni rau in adevaratul sens al cuvantului. Am cunoscut insa oameni care fie pentru ca m-au judecat gresit, fie pur si simplu din nepasare au fost nedrepti cu mine intr-un fel sau altul. Nu cred in razbunare si nici n-am dorit vreodata raul cuiva, dar imi doream, in naivitatea mea, sa se simta si ei macar 5 minute asa cum ma simteam eu. Intre timp mi-a trecut...tot :P Acum numai vreau nici macar atat, sper doar sa invete ce este respectul fata de oameni si sa fie mai atenti la sentimentele celorlalti.
N-o sa fiu trufasa pretinzand ca sunt un om bun, dar sunt un om care vrea sa fie bun si sper sa am puterea sa raman asa indiferent de ce-mi va aduce viata!
Aseara am revazut insa "The Passion of the Christ" si chiar fara sa fiu o persoana cu puternice convingeri religioase a fost pentru mine ca un fel de revelatie. Am inteles ceva ce, spre rusinea mea, n-am inteles pana acum : mesajul lui Iisus (indiferent daca a existat sau nu) nu este in primul rand unul religios, ci mai degraba unul moral, trebuie sa fim buni, sa iertam, sa raspundem rautatii cu bunatate! Am inteles ca a fi bun inseamna sa ai puterea sa ierti chiar si atunci cand nimeni nu e bun cu tine! Am inteles in sfarsit ca Dumnezeu este iubire, bunatate si iertare!
Personal nu pot sa spun ca am cunoscut rautatea in stare pura, nu mi-a facut nimeni rau in adevaratul sens al cuvantului. Am cunoscut insa oameni care fie pentru ca m-au judecat gresit, fie pur si simplu din nepasare au fost nedrepti cu mine intr-un fel sau altul. Nu cred in razbunare si nici n-am dorit vreodata raul cuiva, dar imi doream, in naivitatea mea, sa se simta si ei macar 5 minute asa cum ma simteam eu. Intre timp mi-a trecut...tot :P Acum numai vreau nici macar atat, sper doar sa invete ce este respectul fata de oameni si sa fie mai atenti la sentimentele celorlalti.
N-o sa fiu trufasa pretinzand ca sunt un om bun, dar sunt un om care vrea sa fie bun si sper sa am puterea sa raman asa indiferent de ce-mi va aduce viata!
duminică, 28 martie 2010
"Ignoranta e binecuvantare!" Oare?!
Am vazut intr-una din zilele astea o stire despre Jamie Oliver (bucatarul ala simpatic) care s-a dus in SUA, intr-un orasel din Virginia pentru a promova alimentatia sanatoasa in randul supraponderalilor de acolo...ingrijorator de multi.
Pana acum toate bune si frumoase, gasesc laudabil demersul lui....ce mi-a atras insa atentia a fost faptul ca atunci cand le-a aratat unor copii de scoala niste legume ( rosii, vinete si ce-o mai fi avut el acolo) acestia habar n-aveau ce erau si la ce foloseau. Asta mi-a adus aminte de un sondaj, facut acum 1-2 ani, care arata ca nu stiu cat la suta ( procent ingrijorator oricum) dintre copiii ( norvegieni parca) cu varste pana in 14 ani cred ca vacile sunt mov si ca morcovii cresc in copaci.
E de ras, nu?! Dar trecand peste comicul initial gasesc situatia foarte, foarte trista!!! Poate nu e mare lucru sa nu stie cum arata o rosie sau ca morcovii nu cresc in copaci...dar eu sunt convinsa ca ignoranta lor nu se limiteaza doar la atat! Asta e doar un simptom al unei boli mult mai grave a societatii...ignoranta generalizata!!
Oameni nu isi mai pun intrebari in legatura cu nimic....societatea de consum ofera totul de-a gata! De ce sa mai gatesti daca poti sa cumperi din supermarket? De ce sa mai citesti o carte daca tot ce vrei sa stii se afla la un click distanta? De ce sa mai gandesti cand poti sa primesti ce vrei si fara sa gandesti?
Trist! Sper sa nu am dreptate!
Pana acum toate bune si frumoase, gasesc laudabil demersul lui....ce mi-a atras insa atentia a fost faptul ca atunci cand le-a aratat unor copii de scoala niste legume ( rosii, vinete si ce-o mai fi avut el acolo) acestia habar n-aveau ce erau si la ce foloseau. Asta mi-a adus aminte de un sondaj, facut acum 1-2 ani, care arata ca nu stiu cat la suta ( procent ingrijorator oricum) dintre copiii ( norvegieni parca) cu varste pana in 14 ani cred ca vacile sunt mov si ca morcovii cresc in copaci.
E de ras, nu?! Dar trecand peste comicul initial gasesc situatia foarte, foarte trista!!! Poate nu e mare lucru sa nu stie cum arata o rosie sau ca morcovii nu cresc in copaci...dar eu sunt convinsa ca ignoranta lor nu se limiteaza doar la atat! Asta e doar un simptom al unei boli mult mai grave a societatii...ignoranta generalizata!!
Oameni nu isi mai pun intrebari in legatura cu nimic....societatea de consum ofera totul de-a gata! De ce sa mai gatesti daca poti sa cumperi din supermarket? De ce sa mai citesti o carte daca tot ce vrei sa stii se afla la un click distanta? De ce sa mai gandesti cand poti sa primesti ce vrei si fara sa gandesti?
Trist! Sper sa nu am dreptate!
joi, 25 martie 2010
Indiferent ce vrei sa-mi vinzi eu am deja doua.....sau mai multe!
Nu vreau niciun telefon nou, am deja doua...si doua abonamente, de ce l-as vrea si pe al treilea...fie el si la oferta?! Nici scrub-ul ala nou pe baza de zahar nerafinat nu il vreau, mi-am luat 2 cu sare de la Marea Moarta si sunt foarte multumita. Gogosi? Mi-au fost vandute de cel putin 2 ori pana acum, s-ar zice deci ca sunt satula, plus ca sunt cam scumpe, mi-am luat teapa...am fost iubita, am fost mintita...dar mai mult mintita decat iubita....deci...NU, indiferent ce vrei sa-mi vinzi eu am deja doua! :P Astept o oferta care sa-mi ofere ceva ce inca n-am avut...si sa nu ies in pierdere! :P
miercuri, 24 martie 2010
-Te iubesc!! -Ba eu te iubesc mai mult!!
N-am inteles niciodata de ce unii oameni fac parada cu sentimentele lor...si ma refer acum la ceva ce vad zilnic cand imi deschid mess-ul: status-uri , link-uri catre blog-uri, site-uri sau mai stiu eu ce minunatii in care amorezii isi canta reciproc iubirea profunda.
In cazul status-urilor e ceva mai simplu, ele sunt ceva de genul "Available doar pt. Bubu", "Te iubesc X" si alte variatiuni pe aceeasi tema, citate sau versuri . Blog-urile si site-urile sunt ceva mai elaborate si musai la comun...ale lor, amor mare si nemuritor, post-uri, poezii...o betie de cuvinte, ca sa il citez pe Maiorescu, ceva de genul "Te iubesc!", "Ba eu te iubesc mai mult!". O nebunie totala, de te si miri atunci cand se cearta sau se despart ( asta o afli din aceleasi surse) cum de li s-a putut intampla asta lor, care se iubeau atat! Si cand se produce cataclismul sentimentele, altadata de profunda iubire, devin fie de profund dispret, fie de dezamagire totala iar status-urile si poeziile se transforma in consecinta, ele numai elogiaza dragostea si nici pe iubit/a ci au un caracter mai degraba vindicativ sau cauta sa-l faca pe celalalt sa se simta vinovat pentru suferinta provocata iar viata devine o ratacire totala (uneori am senzatia ca sunt un spectator involuntar la un reality show).
Toate astea mi se par niste copilarii ( scuzabile pe la varsta de 17 ani) dar oarecum penibile atunci cand autorii se apropie de 30 de primaveri.
Eu personal nu cred ca o sa-mi cant iubirea in cuvinte complicate si alambicate, nici nu-mi voi rasfata iubitul cu apelative zaharisite ca "pui", "pisoi", "bubu" etc. si cu atat mai putin nu-mi voi posta sentimentele niciunde. As avea in schimb grija sa-i arat doar lui, in fiecare zi cat il iubesc....as gati pentru el, as avea grija de el, i-as calca hainele, i-as creste copiii ( nu stiu de ce, dar niciodata nu m-am imaginat aratandu-mi iubirea prin cine stie ce fapte marete sau sacrificii supreme, nu ca n-as fi capabila de ele), gesturi marunte, domestice ca sa zic asa...dar care capata, pentru mine cel putin, o semnificatie aparte atunci cand sunt facute din dragoste si devotament, cu atat mai mult cu cat nu le fac prea des.
Nici in situatia in care ne-am desparti nu l-as invinovati si nu i-as reprosa nimic, nici nu as recurge la diverse stratageme perverse ca sa il tin in relatie, nu cersesc iubirea nimanui. De fapt cred ca n-ar sti nimeni daca sufar sau nu, cu atat mai putin el ( asta vine dintr-o mandrie supradimensionata a mea).
Am sa inchei spunand ca acest post reprezinta doar parerile mele si ca nu caut sa ofuschez pe nimeni, la urma urmei fiecare iubeste dupa cum stie si dupa cum il duce capul, doar ca nu inteleg tipul asta de iubire....dar poate sunt eu depasita de vremuri si dragostea numai trebuie demonstrata, e suficient sa o postezi undeva, in fraze cat mai colorate si unde sa fie vazuta de cat mai multa lume!
Va pup si va iubesc! :P
P.S. Voi cum vreti sa fiti iubiti?
In cazul status-urilor e ceva mai simplu, ele sunt ceva de genul "Available doar pt. Bubu", "Te iubesc X" si alte variatiuni pe aceeasi tema, citate sau versuri . Blog-urile si site-urile sunt ceva mai elaborate si musai la comun...ale lor, amor mare si nemuritor, post-uri, poezii...o betie de cuvinte, ca sa il citez pe Maiorescu, ceva de genul "Te iubesc!", "Ba eu te iubesc mai mult!". O nebunie totala, de te si miri atunci cand se cearta sau se despart ( asta o afli din aceleasi surse) cum de li s-a putut intampla asta lor, care se iubeau atat! Si cand se produce cataclismul sentimentele, altadata de profunda iubire, devin fie de profund dispret, fie de dezamagire totala iar status-urile si poeziile se transforma in consecinta, ele numai elogiaza dragostea si nici pe iubit/a ci au un caracter mai degraba vindicativ sau cauta sa-l faca pe celalalt sa se simta vinovat pentru suferinta provocata iar viata devine o ratacire totala (uneori am senzatia ca sunt un spectator involuntar la un reality show).
Toate astea mi se par niste copilarii ( scuzabile pe la varsta de 17 ani) dar oarecum penibile atunci cand autorii se apropie de 30 de primaveri.
Eu personal nu cred ca o sa-mi cant iubirea in cuvinte complicate si alambicate, nici nu-mi voi rasfata iubitul cu apelative zaharisite ca "pui", "pisoi", "bubu" etc. si cu atat mai putin nu-mi voi posta sentimentele niciunde. As avea in schimb grija sa-i arat doar lui, in fiecare zi cat il iubesc....as gati pentru el, as avea grija de el, i-as calca hainele, i-as creste copiii ( nu stiu de ce, dar niciodata nu m-am imaginat aratandu-mi iubirea prin cine stie ce fapte marete sau sacrificii supreme, nu ca n-as fi capabila de ele), gesturi marunte, domestice ca sa zic asa...dar care capata, pentru mine cel putin, o semnificatie aparte atunci cand sunt facute din dragoste si devotament, cu atat mai mult cu cat nu le fac prea des.
Nici in situatia in care ne-am desparti nu l-as invinovati si nu i-as reprosa nimic, nici nu as recurge la diverse stratageme perverse ca sa il tin in relatie, nu cersesc iubirea nimanui. De fapt cred ca n-ar sti nimeni daca sufar sau nu, cu atat mai putin el ( asta vine dintr-o mandrie supradimensionata a mea).
Am sa inchei spunand ca acest post reprezinta doar parerile mele si ca nu caut sa ofuschez pe nimeni, la urma urmei fiecare iubeste dupa cum stie si dupa cum il duce capul, doar ca nu inteleg tipul asta de iubire....dar poate sunt eu depasita de vremuri si dragostea numai trebuie demonstrata, e suficient sa o postezi undeva, in fraze cat mai colorate si unde sa fie vazuta de cat mai multa lume!
Va pup si va iubesc! :P
P.S. Voi cum vreti sa fiti iubiti?
Mi-am tras blog...deci exist!!
Na ca mi-am facut si eu blog (din lipsa de ocupatie, evident) :P, acum am intrat oficial "in randul lumii".....bune, acum exist :P
Timp sa scriu am (momentan) , idei am (fara numar, fara numar)...cu cheful o sa fie mai greu (sunt mai comoda asa din fire) dar sunt in blogosfera si voi incerca sa ma mentin in grafic. :)
P.S. Tare sunt curioasa cat o sa ma tina entuziasmul asta....ca ma plictisesc cam repede....de orice!!
Timp sa scriu am (momentan) , idei am (fara numar, fara numar)...cu cheful o sa fie mai greu (sunt mai comoda asa din fire) dar sunt in blogosfera si voi incerca sa ma mentin in grafic. :)
P.S. Tare sunt curioasa cat o sa ma tina entuziasmul asta....ca ma plictisesc cam repede....de orice!!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
